O origine de necrezut

“Căci, având în vedere că moartea a venit printr-un om, tot printr-un Om a venit și învierea dintre cei morți. Căci așa cum, în Adam, toți mor, tot astfel, în Hristos, toți vor fi înviați” (1 Corinteni 15:21-22) 

Data trecută, în Un paște de necrezut, am văzut că învierea trupească a lui Hristos era tot așa de greu de crezut pentru contemporanii lui Hristos ca și pentru noi, moștenitori al revoluției științifice. Deși pare o nebunie, pentru cei pe calea pierzării (1 Corinteni 1:18), Pavel ne asigură că prin această Evanghelie suntem mântuiți dacă ne ținem strâns de cuvântul care ni s-a vestit (1 Corinteni 15:2).

Dar mântuiți de ce? Evanghelia înseamnă: veste bună; aici vestea buna este că: “Hristos a fost înviat dintre cei morți, fiind primul rod dintre cei care au murit” așadar, “în Hristos, toți vor fi înviați. Tot în aceeași pericopă, Pavel, mai întâi, prezintă vestea rea “moartea a venit printr-un om” și “în Adam, toți mor” (1 Corinteni 15:21-22) pentru care Învierea trupească a lui Hristos aduce o veste bună. Pentru Pavel relația simetrică între primul si al doilea Adam, în istoria răscumpărării, este inevitabilă și totodată inseparabilă prin această formulă: “așa cum … tot astfel”.

“Așa cum păcatul a intrat în lume printr-un singur om, iar prin păcat a intrat moartea și astfel, moartea a trecut la toți oamenii, din cauză că toți au păcătuit…. Așa cum printr-o singură nelegiuire a venit o condamnare pentru toți oamenii, tot astfel, printr-o singură faptă dreaptă a venit o îndreptățire care aduce viața pentru toți oamenii. Căci, așa cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot astfel, prin ascultarea Unuia Singur, cei mulți vor fi făcuți drepți” (Romani 5:12;18-19).

Vestea bună este că învierea lui Hristos, al doilea Adam — în mijlocul istoriei — rezolvă problema morții care a intrat în lume prin neascultarea primului Adam — la începutul istoriei — și certifică posibilitatea de îndreptățire și viață veșnică pentru toți oamenii — la sfârșitul istoriei.

Spre deosebire de înviere, originea omului, de-a lungul istoriei, nu era ceva de necrezut. Dar, avansările în știința modernă au pus la îndoială istoricitatea persoanei lui Adam. Bisericile care încă nu au avut curajul să renunțe la inspirația scripturii, au încercat să gestioneze această tensiune printr-un joc hermeneutic. În faza incipientă întrebarea era dacă suntem obligați să interpretăm “o zi” în săptămâna facerii ca fiind 24 de ore. Apoi, am ajuns să ne întrebăm dacă Adam a existat ca și persoană istorică, până ce am ajuns să întrebăm dacă Geneza este o carte istorică.

Mai recent, observăm chiar și în cercurile evanghelice o căutare pentru istoricitatea persoanei lui Adam în urma unei distincții artificiale intre Adam ca si persoana literală si Adam ca și persoana literară. Din păcate, aceasta hermeneutică schizofrenă nu face nimic decât să repete eforturilor teologice liberale din secolul XIX, care tot așa s-au angajat să caute istoricitatea persoanei lui Isus în urma unei distincții artificiale intre Isus ca si persoană literală (Isus al istoriei) și Isus ca si persoană literară (Hristos al credinței). Această distincție nu a produs altceva decât subminarea Scripturilor inerente, insuflate de Dumnezeu, care vorbesc cu o singura voce nu echivocă (2 Timotei 3:16).

De-asemenea, în cartea lui Istoricitatea persoanei lui Adam, renumitul apologet, William Lane Craig, încearcă să împace inspirația Scripturii cu presupozițiile științifice moderne aplicând o hermeneutică inovativă pe care el o numește “mito-istorie”. Spre deosebire de teologii liberali, care demult au abandonat inspirația Scripturii, sau de evanghelici ca și Peter Enns care neagă istoricitatea lui Adam, Craig afirmă istoricitatea lui Adam; dar acest Adam nu seamănă deloc cu Adamul atestat de autorii Vechiului și Noului Testament, de Isus Hristos, de părinții bisericești și de reformatori. Adamul lui Craig nu este primul om, creat din țărâna Pământului și insuflat de Dumnezeu, și împreună cu femeia luată din coasta lui, prima pereche care a dat naștere omenirii. Adam și Eva, de fapt, au fost selectați dintr-o populație de 5,000 hominide cu denumirea homo heidelbergensis și au fost înzestrați cu rațiune și conștiență, spre deosebire de celelalte hominide, acum aproape de un milion de ani.

Prin urmare, pentru Craig, Geneza nu este istorie/literală ci un amalgam de “mito-istorie” plină de “elemente fantastice” care nu pot fi luate în mod literal pentru că sunt “false empiric.” Iar el, înzestrat cu un doctorat sub Wolfhart Pannenberg, are capacitatea de a ne ghida pe această cale îngustă între istorie și mitologie. Printre acele “elemente fantastice” de necrezut, Craig include: creația lumii în 6 zile, vârsta Pământului de câteva mii de ani, creația lui Adam din țărână Pământului, creația lui Eva din coasta lui Adam, umblarea lui Dumnezeu cu Adam, dieta vegetariană a primei perechi, capacitatea șarpelui de comunicare, prezența râurilor în Eden, prezența heruvimilor, vârsta oamenilor înainte de potop, fenomenul potopului la nivel global și diversitatea limbilor derivate de la turnului Babel.

Acești, noi pionierii ai revoluției Copernicane, în cel mai bun caz, cred că apără Biserica de încă o gafă istorică întrucât Biserica este obligată să se supună unor prejudecăți științifice care vorbesc - ex cathedra. Iar acești enoriași fideli ai cultului științei ar fi bine să privească doar în secolul anterior să vadă concluziile infailibile din cultul științei cu privire la rasele umane. Chiar până în mijlocul secolul XX, în Europa și în SUA, știința susținea superioritate raselor europene spre deosebire de altele mai puțin evoluate. Daca aveai ocazia să vizitezi renumita grădina zoologica din New York ai fi descoperit un om din Congo, pe nume Ota Benga, pus într-o cușcă cu cimpanzei și orangutani, ca spectatorii să descopere că această specie neevoluată se asemănă mai mult cu maimuțele care îl înconjurau, decât cu rasele europene.

Spre deosebire, apostolul Pavel, un om mai puțin iluminat decât acești pionieri, afirmă unitatea umanității în Adam: “Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată fața Pământului, hotărând anumite vremuri și stabilind granițele locuinței lor, pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu și, poate, să- L și găsească (Faptele Apostolilor 17:26-27).

Prin urmare, să nu ne mirăm dacă cei care pun la îndoială istoricitatea originii omului, se îndoiesc și de istoricitatea învierii Omului. Să ne reamintim de Jordan Peterson care, deși ține prelegeri pe valoarea simbolică a Sfintelor Scripturi, nu poate crede într-o înviere literală/istorică deoarece nu crede nici într-un Adam literal/istoric, ci un Adam literar ca și simbol/arhetip.

Astfel vedem că cei care refuză “cuvântul care ni s-a vestit” cu privire la un Adam istoric și căderea omenirii, nu vor avea o bază biblică pentru o răscumpărare istorică de către un Mântuitor întrupat. “Așa cum” interpretăm pe primul Adam “tot astfel” trebuie să îl interpretăm pe al doilea Adam. Acțiunile și consecințele primului Adam “tot astfel” ca acțiunile și consecințele celui de-al doilea Adam se desfășoară în lumea asta nu în lumea simbolică a lui Peterson și în istoria asta, nu în mito-istoria a lui Craig.

De acea Pavel, aici, în pericopa din 1 Corinteni 15 insistă că dacă Hristos nu a înviat din morți (Isus al istoriei) credința voastră (în Hristosul credinței) este zadarnică pentru că moartea ca și consecință a păcatului la începutul istoriei nu a fost soluționată în mijlocul istoriei.

Prin urmare moartea are ultimul cuvânt la sfârșitul istoriei pentru că încă suntem în păcatele noastre. Însă, “Hristos a fost înviat dintre cei morți, fiind primul rod dintre cei care au murit” (1 Corinteni 15:20) și “așa cum” ultimul cuvânt rostit în mijlocul istoriei “s-a sfârșit” (Ioan 19:30), va fi consumat la sfârșitul istoriei “tot astfel”: “S-a sfârșit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții. Cel ce învinge va moșteni aceste lucruri, și Eu voi fi Dumnezeul Lui, iar el va fi fiul Meu” (Apocalipsa 21:6-7).

“Iată-i pe Adam și Eva

alungați de Tatăl Sfânt

pentru că, în fericire,

au călcat al Lui Cuvânt

șarpele cel rău Satana

i-a-nșelat și i-a făcut

să n-asculte de porunca

dată lor de la-nceput”

(Traian Dorz)